„Cea mai mare fericire din viața noastră”. Așa a fost meciul dintre România și Slovacia pentru mulți oameni. Piețele în care s-a transmis partida erau pline de tineri entuziasmați. Acești adolescenți nu au avut niciodată ocazia să trăiască un astfel de moment. Ideea că echipa națională ar putea ajunge în fazele eliminatorii era doar un vis pentru ei. Această idee a fost transmisă de tați și bunici care le-au povestit despre Hagi, Popescu, America și Piața Universității. După 24 de ani de așteptare, a venit rândul unei noi generații să se bucure. Acești tineri descoperă împreună cum este să te bucuri la un gol, cum se simte intonarea imnului și cum suporteri din galerii diferite se pot îmbrățișa și cânta în același timp. În București, 2.000 de oameni au urmărit meciul împreună în Piața George Enescu, lângă Ateneu, iar după victoria României, toți au plecat către Piața Universității. La 10 seara, în centrul Capitalei erau peste 3.500 de oameni care cântau fără oprire. Am fost alături de ei de la începutul meciului până la 1 noaptea, când au plecat acasă. Iată cele mai impresionante momente: „Nu am mai trăit așa ceva de mult timp. Nu am trăit niciodată așa ceva. WOW! Nu pot exprima în cuvinte ce simt. România noastră trece de grupe. Mulțumim, Doamne, pentru succes. Te iubesc, Răzvan Marin. Ne-ai făcut cei mai fericiți. Toată Generația de Suflet!” Emoție pură. Asta am găsit pe fiecare metru pătrat de lângă Ateneu. Suporterii au venit în tribună cu două ore înainte de startul partidei. Sub un soare arzător, la 36 de grade Celsius și fără nicio adiere de vânt, eram tentați să credem că fanii vor merge la terase, însă nu a fost așa. Mândria a învins canicula. În plus, pentru mulți suporteri tricolorii nu mai sunt doar fotbaliști. Au devenit modele. „M-am vopsit înainte de campionat. M-am inspirat de la Rațiu, pentru curajul lui și pentru efortul pe care l-a depus în campionat și a ajuns până aici. Așa m-am vopsit și eu albastru. Toată lumea mă strigă Rațiu, acum în ultimul timp. Nu știu cum să le mai răspund.” Lângă băiatul fascinat de Andrei Rațiu am găsit un adolescent care avea fața pictată tricolor, iar pe gât și-a scris numele fundașului Radu Drăgușin. Jucătorii ies de la vestiare. Se cântă imnul. „Deșteaptă-te, române” se aude până pe Magheru. În fața imensului ecran, în tribune, tinerii țin mâna la piept și strigă ca și cum ei urmează să dea lovitura de start pe stadionul din Frankfurt. Vine golul Slovacilor. După câteva secunde de liniște și dezamăgire se cântă din nou. Nu contează că România este condusă. Suporterii simt ceva și au dreptate. Ianis Hagi este faultat pe linia careului și arbitrul verifică filmarea. Este un minut care pare o eternitate, un minut în care oamenii își pun mâinile pe cap și speră. Este penalty! România înscrie! În Piața George Enescu au încăput doar 2.000 de oameni. Mulți nu au mai putut intra, iar meciul a început deja. Soluția? Au traversat și au urmărit partida de pe trotuar, lângă Palatul Regal. Arbitrul fluieră finalul meciului și anunță automat calificarea României în optimi. Nu s-a mai întâmplat așa ceva în ultimii 24 de ani, iar spectatorii se comportă ca atare. În aer sunt aruncate sticle cu apă, pahare cu bere și ochelari de soare. Oamenii se urcă pe mese, se îmbrățișează și cântă. Este o bucurie copleșitoare. Îți vine pielea de găină. Piața George Enescu este prea mică pentru bucuria oamenilor. Instantaneu, tinerii își amintesc de poveștile bunicilor. Este momentul lor să meargă în Piața Universității. Pe jos sau pe plafonul mașinilor, toată lumea se îndreaptă către kilometrul zero al Capitalei. La 30 de minute după finalul meciului, piața este plină. Sunt 3.500 de oameni care cântă non-stop, fac hore și aprind torțe. După miezul nopții, Piața Universității se golește. Se încheie o seară de vis pentru suporteri și începe o noapte ideală pentru micii antreprenori care vor să se îmbogățească din reciclare. La fel ca tricolorii în meciul cu Slovacia, zeci de oameni aleargă prin piață și strâng doze de bere, PET-uri de apă și orice alt obiect care are semnul de reciclare pe etichetă.